,,Calitate” a omului

Una dintre ,,calitățile” cu care  este ,,înzestrat” omul inca din fragedă copilarie este culpabilitatea. Acest lucru se poate observa la persoanele de toate vârstele.
Noi facem uz de aceasta ,,calitate” în momentul în care deciziile pe care le luam ne dezavantajează sau în momentul în care rezultatul acțiunilor noastre este negativ.
Deoarece deciziile pe care le luăm , sunt mai mult sau mai puțin influențate și pentru ca la acțiunile noastre mai participa de obicei și alte persoane, tindem sa dam vina pe cei din jur deoarece nu putem accepta faptul ca am greșit și ne este frica sa ne asumăm consecințele.
În general,omul tinde spre perfecțiune dar pentru ca natura umana are și defecte, nu dorește sa își asume greșelile care își au izvorul în aceste defecte.
Multi nu realizează dar in mare parte din cauza neacceptării firii umane asa cum este ea apar dușmanii  .
Culpabilitatea  ne ajuta sa obținem un fals echilibru în viata, un echilibru care sa ne convină și o scuza pentru neacceptate greșelilor și a defectelor.
,,Tratamentul” pentru culpabilitate este în primul rand acceptarea faptului ca firea umana nu este perfecta, ca ,, a greși e omenește “ și ca putem învață din greșeli  deoarece dacă vom da vina pe altcineva pentru erorile pe care le-am făcut, nu ne vom putea conecta știind ca nu a fost vina noastră și vom face aceeași greșeală din nou
.

5 comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. Sabin Manea spune:

    Sper că nu fac eu o confuzie culpabilitate vs culpabilizare. În esență culpabilitatea este sentimentul de vinovăție. Vina, psihologic, are a face cu rușinea. Nu e un lucru rău cât timp reperele (bun – rău) sunt corecte.

    Culpabilizarea celorlalți – da, de acord, textul tău e foarte just. ”It wasn t me” nu o să ducă pe nimeni prea departe.

    Apreciat de 1 persoană

  2. calinakimu spune:

    Consider ca natura umană este perfectă, chiar dacă venim în lume cu inconștientul purtător al tuturor experiențelor vieților trecute. Nenorocirea începe încă din preventoriul familial, unde copilul niciodata nu este destul de bun pentru rigorile părinților, care nu doresc să-l crească pentru calitățile acestuia, să-i potențeze aptitudinile, ei vor să-l educe pentru rigorile unei societăți dovedit bolnave. Acum apar primele frustrări. Școala mai apoi va continua procesul de subapreciere al copilului, o școală organizată pe criteria de competiție, nu totdeauna corectă. In viață tânărul. adultul, se va lovi de nedreptățile, de discriminarile acesteia Religia ne spune că suntem varză, păcătoși din naștere. De unde să avem încredere?! Cum să nu fim sensibili atunci când suntem pe drept sau pe nedrept judecați ?! Subiectul are profunde implicații.

    Apreciat de 2 persoane

  3. Ele spune:

    frumos 🙂

    Apreciază

  4. Eu cred că suntem făcuți pentru a fi desăvârşiți, nu perfecți. Perfecțiunea uniformizează, iar desăvârşirea, precum o înțeleg eu, lucrează individual, nu ştirbeşte identități şi nu fură farmecul omului. Iar chemarea noastră supremă, ca oameni, e iubirea. Până şi dojana are alt gust şi alt simțământ când se face cu un strop de iubire.
    Bine ne-am găsit în această lume! Mulțumesc pentru urmele fine lăsate în micul meu sanctuar.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un comentariu